BÂRSĂNESCU, Ștefan S. (1895-1984, Viperești, jud. Buzău), pedagog român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Iași. Lucrări de pedagogie a culturii și de istorie a pedagogiei românești („Unitatea pedagogiei contemporane ca știință”, „Istoria pedagogiei românești”, „Pagini nescrise din istoria culturii românești”). Vezi definitia »

ALEXANDRESCU, Sorin (n. 1937, București), critic literar român. Prof. univ. la Amsterdam. Preocupări teoretice și aplicative în domeniul noilor strategii de abordare a textului literar („William Faulkner”, „Poetică și stilistică”, în colab.). Vezi definitia »

ANDRONESCU, Platius (1893-1975, n. Timișoara), inginer român. Prof. univ. la Timișoara. A înființat, la Timișoara, primul laborator de tehnica tensiunilor înalte din țară. Vezi definitia »

ACU- elem. „auz”. (< fr. acou-, cf. lat. acutus, gr. akouein, a auzi) Vezi definitia »

ANDREESCU, Ioan (1850-1882, n. București), pictor român. Studii la București și, ulterior la Paris, unde s-a alăturat grupului de la Barbizon. Influențat de impresioniști, deosebindu-se de aceștia prin solida construcție a formelor și prin cromatica sobră cu tonalități grave. Complexă vocație de peisagist; profund și meditativ observator al naturii, căreia îi conferă un intens dramatism și un mare potențial poetic („La arat”, „Stejarul”, „Iarnă la Barbizon”). A mai pictat flori, naturi moarte și portre („Autoportret”, „Profil de fată”). M. de onoare post-mortem al Acad. (1948). Vezi definitia »