EPINÉTĂ s.f. Spinetă. [< fr. épinette]. Vezi definitia »

PLÉVIȚĂ, plevițe, s. f. (Reg.) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. ♦ Bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc. – Pleu + suf. -iță. Vezi definitia »

CONSOÁNĂ s.f. Sunet format în special din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau strâmtarea acestuia; consonantă; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. [< lat. consona, cf. fr. consonne]. Vezi definitia »

APENDICÍTĂ s.f. Inflamație a apendicelui intestinal. [< fr. appendicite]. Vezi definitia »

ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezate pe un schelet de lemn, pentru a susține un strat de material (învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc). – Din astărí (ieșit din uz) + suf. -eală. Vezi definitia »