RÍMĂ s.f. Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt care rimează cu alt cuvânt. [Cf. fr. rime, it. rima]. Vezi definitia »

RÂNJEÁLĂ, rânjeli, s. f. Rânjire. – Rânji + suf. -eală. Vezi definitia »

DEPREÚNĂ adv. Împreună. – De⁴ + pre + una. Vezi definitia »

MANDÓLĂ s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei. [Var. mandoră s.f. / < it. mandola]. Vezi definitia »

CTITOREÁSĂ, ctitorese, s. f. Ctitoră. – Ctitor + suf. -easă. Vezi definitia »