ALOFÓN, alofone, s. n. (Fon.) Variantă pozițională a unui fonem. – Din fr. allophone. Vezi definitia »

ADITÓN s.n. (Ant.) Încăpere secretă a unui templu grecesc. [< fr. adyton, cf. gr. adyton – sanctuar]. Vezi definitia »

ONOMASTICÓN, onomasticoane, s. n. Lucrare care cuprinde un index de nume de persoane. – Din ngr. onomastikón, fr. onomasticon. Vezi definitia »

NOMOCANÓN, nomocanoane, s. n. Colecție de legi imperiale bizantine și de canoane ale sinoadelor bisericești. – Din ngr. nomokánon. Vezi definitia »

MINICASETOFÓN s. n. casetofon portabil de mici dimensiuni, la care se folosesc numai casete preînregistrate, ascultate în căști; walkman. (< mini¹- + casetofon) Vezi definitia »