Definita cuvantului consemn
CONSÉMN s.n. 1. Totalitatea instrucțiunilor date unei santinele, unui șef de post etc. asupra celor ce trebuie să facă, să păzească sau asupra obiectivului pazei ori gărzii sale; (p. ext.) ordin, dispoziție. 2. Interzicere (disciplinară) a ieșirii militarilor din cazarmă pentru un anumit timp. [< con- + semn, după fr. consigne, it. consegna].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu consemn
SOMN1, somni, s. m. Pește teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lățit în partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinți puternici și cu mustăți lungi (Silurus glanis). – Din sl. somŭ. Cf. bg., rus. som. Vezi definitia »
piémn (piémnuri), s. n. – Făină de grîu care se amestecă cu mălai sau care servește la prăjitul cărnii. – Var. pielm, ch(i)elm, chilm(ă). Lat. pegma, din gr. πῆγμα „consistență; materie coagulată”, cf. sp. pelmazo (REW 6364; Corominas, III, 919). Legătura cu sl. pišeno „făină” (Cihac, II, 255), cu gr. πέλμα „talpă” (Tiktin) sau cu alb. mjel „făină” (Scriban) este îndoielnică. – Der. împielma (var. închelma), vb. (a amesteca făina de grîu cu cea de porumb; a îndesi, a face mai consistent); chelmeci, vb. refl. (Trans., a se îmbăta), tratament expresiv al aceluiași cuvînt. Vezi definitia »
DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formație savantă din lat. dignus (modificat după lemn < lignum, semn < signum, etc.). Vezi definitia »
ALÚMN, -Ă s. m. f. elev într-un alumnat. (< lat. alumnus, it. alumno, germ. Alumnus) Vezi definitia »
SOLÉMN, -Ă, solemni, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. Care are loc după un anumit ceremonial; cu fast, sărbătoresc. 2. Important; grav, serios. ♦ Desăvârșit; intens, profund. ♦ Sfânt, sacru. ♦ Măreț, grandios, maiestuos. 3. (Despre acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme pentru a fi considerat valabil. – Din lat. sollemnis. Vezi definitia »