spărgăluí, spărgăluiésc, vb. IV 1. (înv. și reg.) a (se) sparge. 2. (fig.; reg.) a spulbera. 3. (refl.; înv.; despre așezări omenești sau unități administrative) a se dezorganiza. 4. (înv.; despre oștiri) a înfrânge; a nimici. 5. (refl.; reg.; despre adunări, petreceri, jocuri) a se sparge, a se încheia, a se termina. 6. (reg.; în expr.) a spărgălui pământul = a scormoni. Vezi definitia »

a sta în banca lui / proprie expr. 1. a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în treburile altuia. 2. a se mulțumi cu puțin, a nu emite pretenții nejustificate. Vezi definitia »

pahuí, pers. 3 sg. pahuiéște, vb. IV refl. (reg.; despre ochi) a se împăienjeni, a se încețoșa. Vezi definitia »

a nu vedea mai departe de lungul nasului expr. 1. a fi limitat, a avea vederi înguste. 2. a fi lipsit de imaginație. Vezi definitia »

HÂRȚUÍ, hârțuiesc, vb. IV. V. hărțui. Vezi definitia »