RĂZBUBUÍT, -Ă, răzbubuiți, -te, adj. (Despre surse de zgomot) Care bubuie tare, care mugește, clocotește etc. – V. răzbubui. Vezi definitia »

GEOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei organe aeriene în condiții nefavorabile se usucă, organele subterane supraviețuind în pământ. [Pron. ge-o-. / < fr. géophytes, cf. gr. ge – pământ, phyton – plantă]. Vezi definitia »

îngurluít², s.n. (reg.) cântecul specific al porumbelului pe lângă porumbiță; îngurluire. Vezi definitia »

PUTREGĂÍT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Rar) Putrezit. – V. putregăi. Vezi definitia »

încetít, -ă, adj. (înv.) intrat în ceata cuiva, întovărășit cu cineva, asociat cu cineva. Vezi definitia »