Definita cuvantului consistență
CONSISTÉNȚĂ s.f. 1. Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate. ♦ Rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare; soliditate, tărie. 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei. [Cf. it. consistenza, fr. consistance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu consistență
RUJÍȚĂ, rujíțe, s.f. (Bot.; Trans.) Rujuliță. Un copilaș frumos ca o rujiță. Vezi definitia »
PLOMBÍNĂ, plombine, s. f. Fir cu plumb folosit la măsurătorile topografice subterane. – Din it. plombino (după plumb). Vezi definitia »
morcoáșă (-e), s. f. – Bucea, obadă la roata carului. Mag. marokvas (Cihac, II, 517; Gáldi, Dict., 144), în parte prin intermediul sb. morokvasa (Tiktin; Candrea). În Trans., Banat și Olt. – Der. morcoși, vb. (a pune obezi la roată). Vezi definitia »
TRẤNTĂ, trânte, s. f. Luptă corp la corp între doi sau mai mulți oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul (numai cu ajutorul brațelor). – Din trânti (derivat regresiv). Vezi definitia »
PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din it. partitura, germ. Partitur. Vezi definitia »