CAPITULÁNT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană care capitulează; capitulard. – Din rus. kapituliant. Vezi definitia »

ACUMBÉNT, -Ă adj. (bot.; despre organe) situat de-a lungul unui alt organ. (< engl. acumbent, lat. accumbens) Vezi definitia »

TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Cristos). Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Cristos). – Din lat. testamentum, fr. testament. Vezi definitia »

liánt s.m. 1. material fluid pentru a lega prin întărire bulgării, granulele etc. unui material organic sau mineral. 2. lichid vâscos conținând colorantul cu care formează cerneala de tipar. 3. substanță la fixarea pigmenților coloranți pe fibrele textile. 4. constituent nevolatil al lacurilor, care se întărește sub formă de peliculă, în pictură etc. (fr. liant) Vezi definitia »

DECREMÉNT s. n. (mat.) diminuare a valorii unei cantități variabile. ♦ (fiz.) ~ logaritmic = caracteristică cantitativă a vitezei de amortizare a unui fenomen oscilatoriu. (< fr. décrément) Vezi definitia »