BLEOJDÍT², -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; pleoștit. – V. bleojdi². Vezi definitia »

ÎNRĂUTĂȚÍT, -Ă, înrăutățiți, -te, adj. Care a devenit (mai) rău; care s-a agravat. [Pr.: -ră-u-] – V. înrăutăți. Vezi definitia »

ETERNÍT s.n. Azbociment. [< fr. éternite, cf. germ. Eternit]. Vezi definitia »

ZIDĂRÍT s. n. Meseria zidarului; zidărie². – Zidar + suf. -it. Vezi definitia »

CAUSTOBIOLÍT s.n. Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde. [Pron. ca-us-. / cf. germ. Kaustobiolithe < gr. kaustikos – arzător, bios – viață, lithos – piatră]. Vezi definitia »