ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”). Vezi și acolisitură. Vezi definitia »

FUNDARISÍ, fundarisesc, vb. IV. Intranz. A lăsa ancora să cadă în vederea ancorării sau afurcării unei nave. – Fund¹ + suf. -arisi. Vezi definitia »

PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Grecism înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). Vezi definitia »

paravalisí (paravalisésc, paravalisít), vb. – A compara, a confrunta un text cu altul. Ngr. παραβάλλω (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

paretisí, paretisésc, vb. IV (înv.) 1. a părăsi, a renunța ..., a lăsa. 2. a demisiona. Vezi definitia »