BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Din buruieni (pl. lui buruiană) + suf. -iș. Vezi definitia »

ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș. Vezi definitia »

FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. Vezi definitia »

TĂTĂRÁȘ, tătărași, s. m. Diminutiv al lui tătar (1). – Tătar + suf. -aș. Vezi definitia »

SCORÚȘ, scoruși, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe și cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur și omogen, folosit în industria mobilelor (Sorbus domestica). ◊ Scoruș de munte (sau păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe și fructe de mărimea unui bob de mazăre, roșii și astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorușă (derivat regresiv). Vezi definitia »