OMEÓZĂ s.f. (Lit.) Folosire improprie, figurată, a unui verb, eventual însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. [Pron. -me-o-. / cf. fr. homéose < gr. homoiosis – asemănare]. Vezi definitia »

EXOSMÓZĂ s.f. Fenomenul de trecere a unui lichid printr-o membrană poroasă din spațiul mărginit de ea către mediul dinafara ei. [< fr. exosmose < gr. exo – în afară, osmos – împingere]. Vezi definitia »

SERENÁDĂ, serenade, s. f. Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: serenátă s. f.] – Din fr. sérénade, it., sp. serenata, germ. Serenade. Vezi definitia »

TRANSCONDUCTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Conductanță de trecere a energiei de la un generator la un receptor. [< fr. transconductance]. Vezi definitia »

TUMESCÉNȚĂ, tumescențe, s. f. (Med.) Tumefacție. – Din fr. tumescence. Vezi definitia »