poticnitór, poticnitoáre, adj. (înv.) care se poticnește; (despre mers) nesigur, șovăielnic. Vezi definitia »

INCOLÓR, -Ă, incolori, -e, adj. Care nu are culoare, care nu e colorat. ♦ Fig. Fără personalitate, fără strălucire; șters, searbăd. – Din fr. incolore, lat. incolor. Vezi definitia »

DEDICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel căruia i se dedică ceva. (< it. dedicatore) Vezi definitia »

ASCENSÓR s. n. cabină, platformă care transportă pe verticală oameni și materiale într-o clădire cu etaje, într-o mină; lift. (< fr. ascenseur) Vezi definitia »

pohlibuitór, pohlibuitóri, s.m. (înv.; deprec.) lingău, lingușitor; clevetitor. Vezi definitia »