peștimán (peștimáne), s. n. – 1. Basma. – 2. Catrință, șorț. – Var. peștimal, peștemal. Mr. pistimale, megl. piștimal. Tc. peștimale, peștamel ‹ per. puštmal (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1674), cf. ngr. πεστεμέλι, alb. pestëmal, bg., sb. pestimal. Vezi definitia »

AMBROZIÁN, -Ă adj. care aparține sf. Ambrozie, ritului sau cântului liturgic care îi sunt atribuite. (< fr. ambrosien) Vezi definitia »

CLUBMÁN s. m. membru al unui club¹ (2). (< fr., engl. clubman) Vezi definitia »

SILÁN s.m. Combinație a siliciului cu hidrogenul. [< germ. Silan]. Vezi definitia »

castán (castáni), s. m. – Arbore cu fructe comestibile. – Mr. căstînu, megl. căstǫn. Lat. castaneus (sec. XIX). Formație neol. este evidentă în rom. (Densusianu, Rom., XXXIII, 276); mr. și megl. pot veni direct din lat. (Pascu, I, 61; Capidan, Megloromânii, 64). Cf. ngr. ϰάστανον, sl. kastanŭ, tc. kestane, alb. këstenë. Der. castană, s. f. (fructul castanului); castaniu, adj. (de culoarea castanei). Vezi definitia »