CONSTITUÍ vb. IV. 1. tr. A forma, a alcătui, a reprezenta. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... 2. refl. A se înființa, a se întemeia. ◊ (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. [P.i. constítui și constituiesc, 3,6 -ie. / < fr. constituer, cf. lat. constituere]. Vezi definitia »

pălăduí, pălắdui și pălăduiésc, vb. IV (reg.) a locui sau a trăi undeva. Vezi definitia »

povinuí, povinuiésc, vb. IV refl. (înv.) a se supune (cineva), a da ascultare (cuiva), a asculta (de sau pe cineva). Vezi definitia »

GRUI s.n. v. gruie. Vezi definitia »

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint. Vezi definitia »