BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi. Vezi definitia »

TOPÍT¹ s. n. Faptul de a (se) topi. – V. topi. Vezi definitia »

PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus) Vezi definitia »

MONOTELÍT, monoteliți, s. m. (Rar) Adept al monotelismului. – Din fr. monothélite. Vezi definitia »

AFANÍT s.n. (Geol.) Rocă cu granule fine și cu o contextură compactă. [< engl. aphanite, cf. gr. aphanes – invizibil]. Vezi definitia »