síne pron. – El însuși. Lat. se, modelat ca mine, tine, pentru a evita prezența unui cuvînt monosilabic în poziție tonică, cf. lat. sese, sp. consigo. Se folosește ca mine (pron. pers. de persoana a-III-a, la cazurile prepoziționale; înv., acuzativ fără prep.); dar a ajuns să însemne „cuget lăuntric”, sens cu care se folosește ca s.: în sinea lui ‹ în sine „înlăuntrul său”, în sinea mea „pentru mine” etc.; și, de asemeni, cu posesivul enclitic în sine-mi, în sine-ți, în sineși. În sec. XIX s-a folosit pentru a traduce pref. auto-; sineiubire (egoism); sinestătător (autonom) etc. Dintre aceste formații s-au păstrat în limbă numai sinucidere și sinucigaș. Vezi definitia »

PARALIPOMÉNE s. n. pl. 1. cărțile istorice ale Bibliei. 2. completare, adaos la o operă științifică. (< fr. paralipomènes, gr. paralipomenon) Vezi definitia »

DISTINCȚIÚNE s. f. v. distincție. Vezi definitia »

PENSIÚNE s.f. 1. Întreținere (locuință și masă) primită de cineva într-o casă particulară în schimbul unei sume de bani; (concr.) casă-restaurant în care se dă o asemenea întreținere. 2. V. pensie. [Pron. -si-u-. / < fr. pension]. Vezi definitia »

RADIOSTAȚIÚNE, radiostațiuni, s. f. Ansamblu format dintr-un radioemițător, o antenă de emisiune, instalații și clădiri anexe, destinat efectuării radioemisiunilor. [Pr.: -di-o-sta-ți-u-] – După rus. radiostanțiia. Vezi definitia »