Definita cuvantului orient
ORIÉNT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele; răsărit, est; p. ext. spațiul geografic situat la est față de un punct de referință (îndeosebi Asia și estul Africii); nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu. [Pr.: -ri-ent] – Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orient
INTERMITÉNT, -Ă adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi. ♦ adv. Din când în când. [Cf. fr. intermittent, it. intermittente]. Vezi definitia »
SUPERINTENDÉNT s.m. (În biserica evanghelică) 1. Preot care supraveghează o eforie. 2. Episcop. [< germ. Superintendent]. Vezi definitia »
PROVOCÁNT, -Ă adj. provocator. (< fr. provocant) Vezi definitia »
ANTIDETONÁNT, Ă adj., s. n. / s. m. substanță care, adăugată în benzină, micșorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant. (< fr. antidétonant) Vezi definitia »
ECHIDISTÁNT, -Ă, echidistanți, -te, adj. 1. (Despre puncte, drepte, planuri etc.) Care se află la distanțe egale față de un punct, de o dreaptă, de un plan sau care sunt egal distanțate între ele. 2. Egal plasat față de părți aflate în conflict, față de tendințe, forțe, orientări politice, persoane etc. – Din fr. équidistant, lat. aequidistans, -ntis. Vezi definitia »