Definita cuvantului orient
ORIÉNT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele; răsărit, est; p. ext. spațiul geografic situat la est față de un punct de referință (îndeosebi Asia și estul Africii); nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu. [Pr.: -ri-ent] – Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orient
AFINÁNT, afinanți, s. m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. -ant. Vezi definitia »
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant. Vezi definitia »
SUBINTRÁNT s. n. fenomen patologic al cărui nou acces începe înainte de terminarea celui precedent. (< fr. subintrant) Vezi definitia »
ORIZÓNT s.n. 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească. ◊ Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe raza observatorului și care trece prin centrul Pământului. 2. (Fig.) Întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual. 3. Strat sau ansamblu de strate de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, alcătuit în general din aceeași rocă. ♦ Totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel. 4. Fundal (în teatru, în pictură etc.). [Var. orizon s.n. / < lat., gr. horizon, cf. fr. horizon, it. orizzonte]. Vezi definitia »
PLASTICIZÁNT, -Ă adj. Care plasticizează. [Et. incertă]. Vezi definitia »