CONECTÍV, -Ă, conectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj.Care poate fi conectat. 2. S. n. (Bot.) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici. 3. S. n. (Mat.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; operator, functor, conector. 4. S. n. (Gram.) Cuvânt de relație în propoziție sau în frază. – Din fr. connectif, lat. connectivus. Vezi definitia »

CONSTRUCTÍV, -Ă adj. 1. care servește spre a construi ceva. 2. care ajută la îmbunătățirea unei activități, a unei opere. (< fr. constructif) Vezi definitia »

IMPLOZÍV, -Ă adj. (Fon.) Care caracterizează implozia. [< fr. implosif]. Vezi definitia »

REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif. Vezi definitia »

COMINUTÍV, -Ă adj. (Despre fracturi) Care prezintă numeroase fragmente. [< fr. comminutif]. Vezi definitia »