alimán (-nuri), s. n. – Necaz, belea, primejdie. Tc. (arab.) al emān (Lokotsch 66; Bogrea, Dacor., IV, 788; Scriban); cf. aman. Sunt greșite indicațiile lui Cihac, II, 633 (ngr. ἀλλοίμονον) și cele din DAR (tc. alaman „tîlhar”). – Der. alimăni, (var. alimăna, alivăni), vb. (a blestema). Vb. alimăni „a se învecina”, pe care DAR îl citează ca fiind identic cu cel anterior, provine mai curînd de la (a)liman „port”. Vezi definitia »

MARMOREÁN, -Ă, marmoreeni, -e, adj. Ca de marmură, asemănător cu marmura; marmoreu, marmoriu. [Pr.: -re-an] – Din fr. marmoréen. Vezi definitia »

țiflán, țifleú, s.n.; țiflă, țifleică, s.f. (reg.) vârf ascuțit de deal. Vezi definitia »

asturcán, asturcáni, s.m. (înv.) cal persan Vezi definitia »

LATÍNO-AMERICÁN, -Ă adj. din America Latină. (< fr. latino-américain) Vezi definitia »