TEICÚȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică. – Teică + suf. -uță. Vezi definitia »

DANTÉLĂ, dantele, s. f. Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle. Vezi definitia »

ÁRTĂ, arte, s. f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități. ◊ Loc. adj. De artă = artistic. ◊ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat. 2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere multă îndemânare și anumite cunoștințe. – Din fr. art, lat. ars, -tis. Vezi definitia »

CARBÚRĂ s.f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. [< fr. carbure]. Vezi definitia »

MILIȚIÁNCĂ, milițience, s. f. Femeie aflată în serviciul miliției (1). [Pr.:-ți-an-] – Milițian + suf. -că. Vezi definitia »