BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (1). – Bour + suf. -el. Vezi definitia »

ILICÉL, ilicele, s. n. Diminutiv al lui ilic. – Ilic + suf. -el. Vezi definitia »

OTRĂȚÉL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris). – Cf. magh. atracél. Vezi definitia »

VIOLONCÉL s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello) Vezi definitia »

CARNEȚÉL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet. – Carnet + suf. -el. Vezi definitia »