PRÚNĂ, prune, s. f. (peior.) Fată; Femeie Vezi definitia »

víță (-țe), s. f. – 1. Vie (Vitis vinifera). – 2. Lăstar, mlădiță de vie. – 3. Urmaș, descendent. – 4. Fiecare dintre ramificațiile care împletesc o funie sau o codiță. – 5. Șuviță de păr. – Megl. viță. Lat. vῑtĕa (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1911; Tiktin; REW 9388), cf. it. dial. vittsa, fr. vis. Der. din rus. vica (Weigand, BA, III, 109) este total improbabilă, deoarece cultivarea viței de vie nu este proprie țărilor sl. Pentru trecerea semantică de la ideea de „lăstar” la cea de „smoc”, cf. sp. guedeja ‹ lat. viticula. – Der. vițion, s. n. (smoc); vițos, adj. (mițos). Din rom. provin ngr. βίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 18; Hoeg 132), bg., sb., rus. vica (Capidan, Raporturile, 220). Vezi definitia »

zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde Vezi definitia »

DEUTEROMORFÓZĂ s. f. schimbare a formei cristalelor mineralelor datorită unor procese mecanice și chimice. (< fr. deutéromorphose) Vezi definitia »

LACTÓNĂ s.f. (Chim.) Ester rezultat prin esterificarea intramoleculară a hidroxiacizilor. [< fr. lactone]. Vezi definitia »