PRECEDÉNȚĂ s.f. Faptul de a preceda; precedent. ♦ Caz de precedență = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri. [Cf. fr. précédence, it. precedenza, lat. praecedentia]. Vezi definitia »

PUERICULTÚRĂ s.f. Ramură a medicinei care se ocupă cu creșterea copiilor mici; ansamblu de mijloace proprii a asigura dezvoltarea normală și ocrotirea sănătății copiilor. [Pron. pu-e-. / < fr. puériculture, cf. lat. puer – copil, cultura – creștere]. Vezi definitia »

RECREÁNȚĂ s. f. (jur.) uzufruct al unui bun în litigiu. (< fr. récréance) Vezi definitia »

țintáură (-re), s. f. – Fierea-pămîntului (Erythraea centaurium). – Var. centaură. De la numele științific, după cum se pare cu pronunțare germ. Vezi definitia »

a o da întoarsă expr. (intl.) 1. a minți. 2. a schimba conținutul unei declarații anterioare; a se dezice de o afirmație anterioară. Vezi definitia »