DESTINATÓRIU, -IE, destinatorii, adj. Care fixează o destinație. – Din fr. destinatoire. Vezi definitia »

UMBLĂCÍU, umblăcie, s. n. v. îmblăciu. Vezi definitia »

PARADÉNȚIU s.n. v. parodonțiu. Vezi definitia »

MUCILÁGIU, mucilagii, s. n. 1. Substanță cleioasă care se afla în semințele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, folosită, pentru proprietățile ei emoliente, în medicină, la aplicarea de cataplasme, loțiuni etc. 2. Material cleios (dăunător) rezultat prin degradarea compușilor celulozei din pasta de hârtie, sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. ♦ Material cleios obținut prin măcinarea și hidratarea pastei de hârtie, până la pierderea caracterului ei fibros. – Din fr. mucilage, lat. mucilago. Vezi definitia »

MAHDÍU s. m. conducător și profet la musulmani. (< fr. mahdi) Vezi definitia »