Definita cuvantului tarabă
TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu tarabă
REGENERESCÉNȚĂ s. f. regenerare (II). (< fr. régénérescence) Vezi definitia »
bărdácă (-ce), s. f. – 1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc. Vezi definitia »
BARACÚDĂ, baracude, s.f. Pește răpitor, comestibil, din. fam. sphyraenidae (stiuci-de-mare sau luci), de până la 3 m lungime (Sphyraena picuda, Sphyraena barracuda). Vezi definitia »
GÂȚIȘOÁRĂ, gâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui gâță. Vezi definitia »
TORACENTÉZĂ s. f. puncție pleurală în scop explorator sau terapeutic. (< fr. thoracentèse) Vezi definitia »