Definita cuvantului tarabă
TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu tarabă
ORHÉSTRĂ s.f. v. orchestră. Vezi definitia »
SERPENTÍNĂ s. f. 1. traseu șerpuit al unui drum în pantă. 2. fâșie îngustă de hârtie colorată, care se desfășoară în spirală când este aruncată la distanță. 3. tub îndoit în formă de spirală, de elice etc., ca schimbător sau radiator de căldură. (< fr. serpentin, germ. Serpentine) Vezi definitia »
plásmă, plăsmuri, s.f. (înv.) plăsmuire. Vezi definitia »
BASTONÁDĂ, bastonade, s. f. (Livresc) Bătaie cu bastonul; ciomăgeală. – Fr. bastonnade. Vezi definitia »
iznoávă (iznoáve), s. f. – 1. Noutate. – 2. (Mold.) Glumă, banc. Sl. izŭ nova „din nou”. Cuvînt rar, se folosește mai ales în expresia iznoavă (var. de la iznov) „altă dată” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin; DAR). Probabil de aici snoavă, s. f. (glumă, banc), var. znoavă, și poate și snoabă (var. znoabă), s. f. (Banat, poznă). Vezi definitia »