țuțuiá, țúțui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. a ascuți. Vezi definitia »

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii; spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material. [Pr.: -chi-a] – Din așchie. Vezi definitia »

SUPERELOGIÁ vb. I. tr. A elogia peste măsură. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -giază, ger. -iind. / < super- + elogia]. Vezi definitia »

KALOKAGATHÍA s.f. (Liv.) Caracterul și conduita unui om de o probitate scrupuloasă. ♦ (În filozofia greacă) Termen desemnând idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic. [< gr. kalokagathia]. Vezi definitia »

DISOCIÁ vb. I. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinații) a (se) descompune temporar. II. tr. a despărți, a separa (noțiuni, probleme etc.). (< fr. dissocier, lat. dissociare) Vezi definitia »