Definita cuvantului contrarietate
CONTRARIETÁTE s.f. Nemulțumire, surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. ◊ (Log.) Raport de contrarietate = raport între națiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate, amândouă în favoarea unei a treia. [Cf. fr. contrariété].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu contrarietate
FICOMICÉTE s. f. pl. clasă de ciuperci inferioare: mucega-iurile saprofite și parazite; sifomicete. (< fr. phycomycètes) Vezi definitia »
știuléte (-ți), s. m. – Fructul matur al porumbului. Slov. štulec (Tiktin), cf. bg. stulec (Conev 51). Forma normală știuleț, a căpătat un nou sing. analogic (Byck-Graur 26). Vezi definitia »
INIMAGINABILITÁTE s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este inimaginabil. [Cf. it. inimmaginabilità]. Vezi definitia »
EXTERITORIALITÁTE s. f. totalitatea drepturilor speciale de care beneficiază reprezentanții unui stat pe teritoriul altui stat. (< germ. Exterritorialität) Vezi definitia »
OBEZITÁTE s. f. Creștere exagerată a greutății corporale printr-o îngrășare anormală, ca urmare a acumulării de grăsime în diferite organe și țesuturi. – Din fr. obésité. Vezi definitia »