ASĂNEȘTI, dinastie de origine românească care a condus Imp. Vlaho-Bulgar (1186-1256), întemeiată de Asan I, în urma răscoalei antibizantine (1185-1186). Propriu-zis, A. sînt numai descendenți în linie bărbătească ai lui Asan I: Ioan Asan II (1218-1241), cu fiii săi Căliman I (1241-1246) și Mihail II (1246-1256) și sebastocratorul Alexandru, cu fiul său Căliman II (1256). Ulterior, numele de A. a fost extins și asupra fraților lui Asan I, Petru (1186-1191 și 1196-1197) și Ioniță (1197-1207) și a nepotului său de soră, Borilă (1207-1218), a unor urmași ai acestora, precum și asupra unor bărbați intrați in familie prin căsătorii. Mai importanți: Petru (Calopetru), Ioniță (Caloian) și Ioan A. II. Vezi definitia »

PERVERTÍ vb. IV tr. A corupe, a deprava, a strica. ♦ A strica, a vicia funcția normală a unui organ, denaturând-o. [< fr. pervertir, cf. lat. pervertere – a strica]. Vezi definitia »

RĂSPLĂTÍ, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. – Din bg. răzplatja, scr. rasplatiti. Vezi definitia »

pocîltí (pocâltésc, pocâltít), vb. – A se deșela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ „încovoiat”, dacă nu ne înșelăm glosîndu-l așa. Se folosește aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicționarele o glosează de obicei „sleit de foame”. După Cihac, II, 268 și Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s. f. (anemie, demobilizare). Vezi definitia »

HĂRȘTÍ, hărștesc, vb. IV. Tranz. V. hărșni. Vezi definitia »