CATÉDRĂ s. f. 1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția. ◊ tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii. 2. post în învățământ, funcție de profesor. ◊ unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică. (< it. cattedra, lat. cathedra) Vezi definitia »

BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupire și prin percuție. – Rus balalajka. Vezi definitia »

panstereorámă s.f. (înv.) reprezentare în mărime naturală și în relief a unui obiect. Vezi definitia »

mătreáță (-éțe), s. f. – 1. Epidermă descuamată de pe pielea capului. – 2. Lintiță (Peplis portula). – 3. Plantă acvatică. – 4. Lichen (Usnea barbata). – Var. mătriță, s. f. (Trans., plantă, Zannichellia palustris). Megl. mătriță. Origine necunoscută. Nici una dintre der. propuse nu este convingătoare. A fost considerat drept der. al lui mătură cu suf. -eață și cu sensul de „ceea ce se scoate, se separă la curățat” (Cihac, II, 190; Philippide, Principii, 63; Iordan, Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer, Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atrăgătoare prin paralelismul cu mătrice, nu este clară semantic. Nu sînt posibile următoarele ipoteze (legat cu it. materasso ‹ arab. matrah, cf. sp. almadraque, după Tiktin; din lat. tarmes „car (entom.)”, cu ajutorul unei metateze a lui *trămeață după Giuglea, Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, după Diculescu, Elementele, 479). E cuvînt de uz comun (ALR, I, 11). Vezi definitia »

netereáză, neteréze, s.f. (reg.) femeie proastă, toantă. Vezi definitia »