GLÁVĂ, gláve, s. f. 1. (Peior.) Cap, căpățână, bostan. 2. (Înv.) Capitol. (din sl. glava; cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γκλάβα = încăpățânat) Vezi definitia »

SUPRATÓNICĂ s. f. (Muz.) Treapta a doua a modului major și minor; acordul acestei trepte. – Supra- + tonică (după fr. sur-tonique). Vezi definitia »

METAPLÁSMĂ, metaplasme, s. f. Schimbare survenită în forma unui cuvânt prin adăugarea sau prin înlăturarea unui sunet; formă a cuvântului rezultată din această schimbare. – Din fr. métaplasme, germ. Metaplasmus. Vezi definitia »

SCLEROCHERATÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a scleroticii și a corneei. [< fr. sclérokératite]. Vezi definitia »

STIPÉLĂ s.f. (Bot.) Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza unei frunze, care au rolul de a înveli frunza în mugur; stipul. [< fr. stipelle]. Vezi definitia »