UÉD s.n. (Geol., geogr.) Vale seacă, caracteristică deșerturilor din Africa de Nord și Arabia, cu fundul acoperit cu nisip și pietriș. [Pl. -uri. / < fr. oued, cf. ar. ued – curs de apă]. Vezi definitia »

șúbred (-dă), adj. – Fragil, debil, delicat, friabil. Poate din lat. hýbrĭdus ‹ gr. ύβρίδος, cu ș ‹ ex-; pentru schimbarea și › șu-, cf. șuera; la relația semantică „hibrid” = „degenerat” este normală, cf. bastard. Oricum, terminația -ed nu poate fi decît lat. -idus, care nu a fost productivă în rom., cf. lînced, muced, rînced. – Der. din sl. šuplĭ „debil”, cu suf. -ed (Cihac, II, 395; Loewe 40; Weigand, Jb, XVI, 78) nu pare posibilă. – Der. șubrezi vb. (a slăbi); șubrezeală (var. șubrez(en)ie), s. f. (fragilitate, debilitate). Vezi definitia »

lúced (-dă), adj. – Strălucitor. Lat. lūcĭdus, după Bogrea, Dacor., IV, 830 (REW 5140). Cuvînt rar, nu figurează în dicționare. Vezi definitia »

OERSTÉD, oerstezi, s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [Pr.: örsted] – Din fr. oersted. Vezi definitia »

TWEED s.n. v. tuid. Vezi definitia »