PISÓI, pisoi, s. m. Pui de pisică, pisic; (în special) cotoi. – Pis + suf. -oi. Vezi definitia »

bîrzói (-oáie), adj. – Ridicat, îmbîrligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sînt cîinele, capra, calul etc. Sl. bŭrzŭ „rapid” (› sb. brz, bg. brăz; cf. Berneker 108), în parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). În afară de influența acestui ultim cuvînt, schimbarea semantică a lui bîrzoi se explică printr-o confuzie între cauză și efect, căci animalele care aleargă o fac de obicei cu coada ridicată. Der. bîrzeică, s. f. (sanie); bîrzoi, vb. (a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire; a se zbîrli, a se speria); bîrzoiat, adj. (zbîrlit; prost dispus); îmborzoia, vb. (Trans., a se încreți). Presupunem că trebuie să se adauge aceleiași familii cuvîntul bîrzoc, s. m. (cînepă ce rămîne fără a crește), care trebuie probabil înțeles „plantă ce crește rapid”, adică „(plantă) prematură, care nu ajunge la maturitate”. Vezi definitia »

PUPĂZÓI, pupăzoi, s. m. Bărbătușul pupezei. – Pupăză + suf. -oi. Vezi definitia »

voi profita de veta și de tot ce esten ea,voi merge nrand cu lumea precum am mars candva Vezi definitia »

SUFLÓI, sufloaie, s. n. (Reg.) 1. Țeavă de trestie sau de soc prin care se suflă în foc, pentru a-l aprinde. 2. Jucărie din scoarță de mesteacăn sau de salcie, cu care fluieră copiii. – Sufla + suf. -oi. Vezi definitia »