ștuculéț, ștuculéțe, s.n. (înv. și reg.) V. ștucșor. Vezi definitia »

scoréț, scoréțe, s.n. (reg.) 1. teică în care cad grăunțele la moară. 2. jgheab pe care curge făina dintre pietrele morii; piscoaie. 3. orificiu din mijlocul pietrelor unei râșnițe, prin care se scurge sarea măcinată. 4. (în forma: scareț) colțul sau lădița vetrei unde se adună cenușa. Vezi definitia »

GHEMULÉȚ, ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem¹; ghemușor. – Ghem¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

CETÉȚ, ceteți, s. m. (Înv.) Persoană care citește; cititor. – Din sl. čĩtĩcĩ. Vezi definitia »

MARȚ², (2) marțuri, s. n. (Pop.) 1. Martie. 2. Mărțișor. – Lat. martius [mensis]. Vezi definitia »