ȘAMBRÁNĂ s. f. cadru din tencuială, piatră etc. care mărginește o ușă sau o fereastră, în scop decorativ. (< fr. chambranle) Vezi definitia »

HANTÉLĂ s. f. greutate din metal compusă din două sfere unite printr-un mâner, folosită pentru gimnastică. (< germ. Hantel) Vezi definitia »

BĂBĂREÁSĂ, băbărese, s. f. (Reg.) Babă (care descântă sau ghicește). – Cf. babă. Vezi definitia »

ARHITECTÚRĂ s.f. 1. Știința și arta de a proiecta și de a construi clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, determinate de caracterul și de destinația construcțiilor. 2. Stilul, caracterul distinctiv al unei construcții sau al unei epoci. 3. (Fig.) Structură armonioasă (mai ales a unei opere literare). ♦ Alcătuire internă; construcție; constituție. [Gen. -rii. / < lat. architectura, fr. architecture]. Vezi definitia »

bruftuială, bruftuieli, s. f. 1. bătaie. 2. dojană aspră. Vezi definitia »