Definita cuvantului corectură
CORECTÚRĂ s.f. 1. Îndreptare a greșelilor care se ivesc în cursul imprimării unui text. 2. Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate în tipografie. [Cf. germ. Korrektur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu corectură
ÁURĂ s. f. (Livr.; adesea fig.) Nimb, aureolă (1). (Med.) Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie. [Pr.: a-u-] – Din lat. aura. Vezi definitia »
verbínă (-ne), s. f. – Vervenă, plantă. – Mr. virghină. Lat. verbena (sec. XIX). – Der. directă din lat. (Pascu, I, 98; REW 9219) este indoielnică și mai mult cea din bg. vărbina (Conev 43). Este dubletul lui vervenă, s. f., din fr. verveine. Vezi definitia »
sfáșcă (-ște), s. f. – Femeie care ajută mireasa în organizarea nunții. Rut. svaška (Tiktin). În Bucov. Vezi definitia »
SANDÁLĂ s. f. încălțăminte de vară dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. (< fr. sandale) Vezi definitia »
móldă (mólde), s. f. – Copaie, covată, albie. – Var. muldă. Germ. Mulde (Tiktin). În Trans. și Olt. Vezi definitia »