Definita cuvantului corelativ
CORELATÍV, -Ă adj. Care arată o corelație, un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii; conjuncții corelative (și s.f.) = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă. [< fr. corrélatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu corelativ
ERUPTÍV, -Ă adj. 1. De (din) erupție; (despre roci) de origine vulcanică. ♦ (Fig.) Violent, impetuos, vulcanic (în porniri, în gândire). 2. (Despre o boală) Însoțit de o erupție. [< fr. éruptif]. Vezi definitia »
ACUMULATÍV, -Ă, acumulativi, -e, adj. (Rar) Care acumulează. – Din fr. accumulatif. Vezi definitia »
DOLOZÍV, -Ă adj. v. dolosiv. Vezi definitia »
REFRACTÍV, -Ă adj. 1. care produce refracție; referitor la refracție; refractant. 2. care își schimbă brusc direcția. (< fr. réfractif) Vezi definitia »
APRECIATÍV, -Ă, apreciativi, -e, adj. Care constituie sau conține o apreciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. appréciatif. Vezi definitia »