Definita cuvantului aian
aián (aiéni), s. m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a‘jân „ochi” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aian
ciolpán (ciulpán), ciolpáni, s.m. (pop.) 1. trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas la pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân; cioată, ciung, ciompleu, ciomp. 2. picior, crac. 3. om mare și diform. Vezi definitia »
MERIDIÁN s.n. 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pământesc și determină gradele de longitudine. ◊ Plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului. 2. Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ◊ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului. // adj. Cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (1) și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului. [Pron. -di-an. / < fr. méridien, cf. it. meridiana, lat. meridies – amiază]. Vezi definitia »
TARLATÁN s. n. (Înv.) Muselină de bumbac, foarte subțire, de culoare deschisă. – Din fr. tarlatane. Vezi definitia »
CALOVIÁN s.n. Primul etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -vi-an. / < fr. callovien]. Vezi definitia »
ACUSTICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în acustică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. acousticien]. Vezi definitia »