oácheș (oácheșe), adj. – 1. (Oaie) cu părul din jurul ochilor mai închis decît pe restul trupului. – 2. Brunet. – Mr. oacliș. Din ochi cu suf. -eș, cf. frunteș, coarneș, gureș (Pușcariu 1217; Tiktin; Candrea). În Banat, Olt. și Munt. (ALR, II, 5). S-a încercat să se explice acest cuvînt prin bg. *vakleš (Pascu, II, 183) sau vaklŭ „brunet” (Scriban); sau printr-o rădăcină oc- care ar însemna „brunet”, cf. oacăr (Pascu, Beiträge, 35). Der. ocheșică, s. f. (brunețică; oaie brumărie); ocheșea, s. f. (plantă, Tageles patula). Din rom. trebuie să provină mag. basika (Drăganu, Dacor., VII, 199), slov. vakeša, pol. bakieska. Vezi definitia »

destupuș, destupușuri s. n. tirbușon. Vezi definitia »

STUPINÁȘ, -Ă, stupinași, -e, adj. (Rar, despre un grup de pomi) Ieșit din aceeași tulpină. – Din stupină + suf. -aș. Vezi definitia »

gómboș (-șe), s. n. – (Trans.) Ac cu gămălie. Mag. gombos(tü). Cf. Cihac, II, 486. Vezi definitia »

UȘ interj. Cuvânt cu care se alungă păsările. – Onomatopee. Vezi definitia »