Definita cuvantului cloț
cloț1, clóțuri, s.n. (reg.) 1. trunchi de stejar tăiat în bucăți; bălvan, bulan, butuc, colchiș, coltiș, gros; boc, buștean. 2. cui de lemn sau de fier folosit la înnăditul tânjelilor. 3. zăvor.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu cloț
șanț, șanțuri s. n. rid. Vezi definitia »
JUNCÚȚ, juncuți, s. m. Juncușor. – Junc + suf. -uț. Vezi definitia »
găináț (-ți), s. m. – Excrement de găină, și de pasăre în general. Lat. gallῑnāceum (Pușcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăța, vb. (a-și lepăda păsările găinațul). Vezi definitia »
ALBULÉȚ, albulețe, s. n. Alburn. – Din alb2 + suf. -ul-eț. Vezi definitia »
sgalț (-țuri), s. n. – (Arg.) Cravată. – Var. zgalț. Germ. Halstuch, de unde și rus. galstuk › galstus, s. n. (cravată), cf. Cihac, II, 281 și potgalț. Vezi definitia »