ANTÉNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două organe de simț, de forma unor firișoare mobile, care se găsesc la capul insectelor și al crustaceelor. 2. Dispozitiv de emisie sau de captare a undelor electromagnetice, legat la aparatele de emisie sau de recepție a undelor. 3. Vergă oblică la catargele corăbiilor. [< fr. antenne, it. antenna. / < lat. antenna]. Vezi definitia »

peciúță s.f. (reg.) pecie mai mică; peciucă. Vezi definitia »

CICLOALCHÉNĂ s. f. hidrocarbură ciclică nesaturată, cu o dublă legătură în moleculă. (< fr. cycloalkène) Vezi definitia »

PARATIFLÍTĂ s. f. flegmon al țesutului celular al fosei iliace. (< fr. paratyphlite) Vezi definitia »

prigoádă (prigoáde), s. f. – (Banat) Caz, situație. Sb. prigoda (Candrea). Vezi definitia »