ALÁC, (2) alace, s. n. 1. Specie de grâu rezistentă care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum spelta). 2. Spic sau fir de alac (1). – Comp. magh. alakor. Vezi definitia »

CLAC s.n. (Rar) Pălărie cilindrică care se poate turti și purta sub braț. [Pl. -uri. / < fr. claque]. Vezi definitia »

solomiác s.n. (reg.) 1. clorură de amoniu naturală, cristalizată, incoloră, galbenă sau roșie; țipirig, salmiac. 2. cositor. Vezi definitia »

ciofleác, ciofléci, s.m. (reg.) om de nimic, ciofleagă, târâie-brâu, pierde-vară. Vezi definitia »

CELIÁC, -Ă adj. referitor la cavitatea abdominală. (< fr. coeliaque) Vezi definitia »