diacritice Vezi definitia »

a-l face (pe cineva) om expr. a contribui la realizarea cuiva în viață. Vezi definitia »

condúce (condúc, condús), vb. – 1. A îndruma un grup de oameni, o instituție. – 2. A dirija. – 3. A însoți pe cineva. – 4. (Refl.) A se comporta. Lat. conducere (sec. XIX), cu accepțiile fr. conduire. – Der. conducător, s. m. (director, căpetenie, șef); conducătorie, s. f. (conducere, șefie); conductor, s. m. (căpetenie, călăuză), din fr. conducteur; conductă, s. f. (țeavă, țevărie), format pe baza fr. conduite; conduită, s. f. (conduită; comportament), din fr. conduite; conductibil, adj., din fr. Vezi definitia »

STATION-SERVICE STÉIȘN-SÉRVIS/ s. n. punct pentru deservirea automobiliștilor, a motocicliștilor. (< engl. station-service) Vezi definitia »

CUADRATRÍCE s.f. v. cvadratrice. Vezi definitia »