RUBINÓS, -OÁSĂ, rubinoși, -oase, adj. (Înv.) Rubiniu. – Rubin + suf. -os. Cf. rubinoso. Vezi definitia »

RANCHÍUNÓS, -OÁSĂ adj. care poartă ranchiună: vindicativ. (< fr. rancuneux) Vezi definitia »

ponós (-suri), s. n. – Infamie, discreditare, reputație proastă, notă rea. Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 276; Conev 101), cf. slov., ceh., rus. ponos. – Der. ponosi, vb. (a defăima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din sl. ponositi; ultimul sens, propriu în Mold., există și în sl.; ponoslu, s. n. (înv., Mold., dojană), prin intermediul mag. panaszol (Gáldi, Dict., 95); ponoslui, vb. (a mustra; înv., a defăima), din mag. panaszlani; donosi, vb. (a pîrî; a defăima), din sl. donositi (Cihac, II, 99); donosenie, s. f. (înv., pîră). Vezi definitia »

RITÓS adv. categoric, hotărât, ferm; deschis/ (< ngr. ritos) Vezi definitia »

gălbiciós, gălbicioásă, adj. (înv.) cam galben, gălbior, slăbit și îngălbenit. Vezi definitia »