pominóc, pominoáce, s.n. 1. dar făcut unei persoane care îți face un serviciu, unui superior etc.; ofrandă adusă divinității. 2. (reg.) dar adus de către nuntași mirelui sau miresei. Vezi definitia »

ȘOC, șocuri, s. n. 1. Ciocnire, izbire bruscă și violentă între două corpuri. ◊ Loc. adj. De șoc = (despre unități militare) destinat să îndeplinească o misiune grea în lupta ofensivă. ♦ Șoc termic = procedeu tehnologic în procesul de fabricație a unor vase de laborator, a unor produse etc., care constă în răcirea bruscă a pieselor. 2. Tulburare generală, bruscă și violentă, a funcțiilor organismului (provocată de o cauză exterioară variată), care se manifestă printr-un dezechilibru fizic și psihic; ictus. ♦ Spec. Formă particulară de dezechilibru acut al unor funcții psihice, provocată de o emoție puternică. – Din fr. choc. Vezi definitia »

MONOBLÓC adj. invar., s.n. (Dispozitiv, organ de mașină) compus dintr-un bloc care nu se poate demonta. [Cf. fr. monobloc]. Vezi definitia »

a călca în noroc expr. (eufem.) a călca din neatenție pe stradă etc. în materia fecală (de proveniență cel mai adesea canină). Vezi definitia »

pitróc², pitroáce, s.n. (reg.) 1. semn de recunoaștere, în formă de potcoavă la urechile oilor. 2. perforator, potricală. Vezi definitia »