găitán (găitáne), s. n. – Șiret, firet, galon. – Mr., megl. găitan. Tc. kaytan (Șeineanu, II, 176; Meyer 111; Lokotsch 644), cf. alb., bg. gaitan, sb. gajtan. Provine din ngr. γαïετανόν (Vasmer, Gr., 60). – Der. găităna (var. găităni), vb. (a împodobi cu găitane); găitănar, s. m. (negustor de găitane); găitănărie, s. f. (ceaprăzărie, pasmanterie); îngăităna, vb. (a face pasmanterie). Vezi definitia »

NAN s.m. (Med.) Pitic. [Cf. it. nano, lat. nanus < gr. nanos]. Vezi definitia »

huțán, huțánă, huțáni, huțáne, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adv.) huțănesc, a huțulului, de huțul. 2. s.m. huțul, locuitor slav de la izvoarele Siretului și Ceremușului. 3. (fig.) om înalt și voinic. Vezi definitia »

BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux]. Vezi definitia »

SIRIMÁN, -Ă adj. v. sărman. Vezi definitia »