NOVOLÁC s. n. rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu formaldehidă în mediul acid, folosită la fabricarea unor lacuri. (< fr. novolaque) Vezi definitia »

TRAC¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovitura bruscă și scurtă care însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

CIRÁC, ciraci, s. m. 1. (Livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (Înv.) Om de încredere al cuiva. – Din tc. çirak. Vezi definitia »

fleac, fleacuri s. n. (er.) spațiul dintre anus și vulvă la femei. Vezi definitia »

BAC², bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe. Vezi definitia »